Viaţa de zi cu zi (1)

Viaţa de zi cu zi (1)

” Viata de zi cu zi” va fi o rubrica unde, incepand de azi, voi posta articole despre cele vazute sau auzite in viata de zi cu zi, la munca, in oras sau intre prieteni. Situatii, locuri sau chestii care, intr-un fel sau altul, mi-au atras atentia.

—————

Voi incepe prin a va “povesti”, desi nu e o poveste, pentru ca s-a intamplat chiar zilele trecute si e din viata reala, viata si locul in care traim. E trist, m-a miscat, ne-a miscat pe toti (colege si alti pacienti prezenti) si de aceea nici nu stiu cum sa incep. Cum sa scriu despre durerea unui om, despre neputinta unei persoane de a se ajuta pe sine insusi? E greu, e foarte greu. Totusi, voi incerca si va rog, de data asta, sa nu ma criticati daca nu ma voi exprima in cel potrivit mod.

Fiecare pacient are o nevoie. Desi intalnim zeci pe pacienti intr-o zi, desi cu unii nu socializam prea mult, totusi cu altii sau in alte situatii, socializam mai mult. Fiecare persoana are o poveste interesanta, cu puncte dureroase, dar din cand in cand apar cazuri mai speciale, asa cum este acest domn intalnit ieri.

Domnul, pacient fiind, internat in spital pentru probleme hematologice (coagulare foarte intarziata a sangelui), in timpul investigatiilor i s-a descoperit ca are si o alta afectiune, destul de urata, la nivelul pielii. O numesc afectiune ca sa urmaresc sirul evenimentelor si pentru ca la inceput nu s-a stiut ce este. Astfel medicul specialist hematolog l-a trimis la un specialist dermatolog (specialist in afectiunile pielii), unde, din pacate i s-a descoperit ca sufera de un virus urat si dureros, o forma urata a Zonei Zoster. Pentru tratament i s-a prescris un antiviral.

Toate ok sa zicem, ca “bune si frumoase” nu pot sa-i asociez acestei intamplari. Acum intervine greul si tristul. Toate conform legii, specialistul hematolog trimite pacietul la dermatolog pentru diagnosticarea afectiunii la nivelul pielii. Dermatologul afla ca este un virus contagios, dureror pentru pacient si foarte urat si incomod la nivelul pielii tot pentru pacient, ii prescrie un antiviral pe o reteta simpla, fiind prescris dintr-un cabinet ambulator si o scrisoare medicala catre medicul curant.

Medicamentul costa 330 lei, bani pe care pacientul nu ii are. Ce e mai rau e ca, internat fiind, spitalul ar trebui sa-i ofere tratamentul adecvat, dar acest medicament spitalul nu il detine. Medicul de familie al acestui pacient este in alta localitate si chiar daca ar fi la doi pasi tot ar fi legat la maini de lege si n-ar fi putut sa-i scrie reteta compensata (care este gratuita pentru acest medicament) pentru ca pacientul este internat. Pacientul sufera de o boala de sange, inca ne diagnosticata. In mod normal, ar trebui sa fie tinut in spital sub supraveghere medicala pana la diagnosticarea bolii de sange si pana la prescrierea unui tratament adecvat, dar boala de piele a pacientului este contagioasa si spitalul nu are un salon liber doar pentru acest pacient. Medicamentul costa 330 lei, iar toti banii pacientului, care nu are nici o ruda/familie in zona, sunt 45lei. Are cativa ani buni munciti si cati ani buni de plata a contributiilor pentru sanatate.

Spuneti voi ce sa faca? Sa calatoreasca la Bucuresti cu riscul dea face o hemoragie? Sa se plimbe pe la CAS sa-si schimbe medicul de familie, sa-si caute un medic de familie nou aici in zona, sa se externeze din spital ca medicul de familie sa-i poata scrie acest antiviral… cine e in stare? Si sa nu uitam, ca in tot acest timp, pacientul nostru sufera, ii e frica de moarte, are dureri groaznice si pielea lui arata…..greu de descris.

Ce va face? Asta l-am intrebat si noi…. Se roaga de rude sa-i trimita bani prin mandat si asteapta….

Ce mai face pe langa toate astea? Mai adauga un numar la persoanele care sufera din cauza sistemului de sanatate prost gandit… din pacate.

O zi frumoasa si multa sanatate va doresc!

Această postare este proprietatea www.farmacistonline.ro. Pentru reproducerea completă sau parţială a textului este necesară specificarea sursei, adica www.farmacistonline.ro

Follow:

Distribuie:

Lasă un răspuns